Motorul Otto

   În 1867, Germanul Nicolaus August Otto a realizat un motor termic eficient: motorul Otto. Variante modernizate ale acestui motor sunt utilizate şi astăzi pe scară largă.
   Corpul motorul este alcătuit din unul sau mai mulţi cilindri cu piston (figura 1−1).
In varianta funcţionând în patru timpi, succesiunea evenimentelor dintr−un ciclu este următoarea:
Timpul 1:Admisia. Pistonul delimitează iniţial în cilindru cel mai mic volum. Supapa de admisie este deschisă, iar cea de evacuare închisă. Pistonul este tras (prin rotirea axului motorului) şi în cilindru pătrunde un amestec de aer şi vapori combustibili (figura 1−2a)
.Timpul 2: Compresia. La sfârşitul admisiei, pistonul delimitează în cilindru cel mai mare volum. Ambele supape sunt închise. Pistonul este împins (prin rotirea axului motorului) şi amestecul este comprimat (figura 1−2b).
Timpul 3: Arderea. La sfârşitul compresiei, pistonul delimitează în cilindru cel mai mic volum. Ambele supape sunt închise. Amestecul combustibil este aprins printr−o scânteie produsă de bujie şi arde foarte rapid. Motorul primeşte căldură de la arderea combustibilului. Presiunea şi temperatura cresc brusc. Pistonul este împins de gazul care se destinde − motorul efectuează lucru mecanic! (figura 1−2c).

Timpul 4: Evacuarea. La sfârşitul arderii, pistonul delimitează iniţial în cilindru cel mai mare volum. Supapa de evacuare se deschide şi gazul din cilindru îşi reduce brusc presiunea. Pistonul este împins şi gazul este evacuat din cilindru (figura 1−2d). Această succesiune de evenimente se repetă de zeci de ori pe secundă, furnizând în timpii 3 suficientă energie sub formă de lucru mecanic pentru a menţine motorul în funcţiune, dar şi pentru a menţine în mişcare sistemul cuplat la motor.